Micul cerb a intrat în pădure şi a oftat. Împăratul nu era de găsit.
Micul cerb era trist, dar şi independent. El a profitat de lipsa Împăratului şi alerga prin pădure, dar nu chiar aşa de nepăsător.
Chiar dacă cerbul era închis în grajdurile palatului, îl iubea pe Împărat. Când, auzise un sunet straniu care în întrerupse gândurile.
,,Ajutor!!! Să mă salveze cineva!!!"
Cerbul îşi dădu seama de sunet şi alergă îl locul de unde se auzea sunetul. Când ajunsese acolo, îşi dădu seama că era prea dârziu. Îl văzu pe împărat însângerat, în somnul său adânc, iar lângă el, nişte urme de lup.
Cerbul de duse şi mâncă nişte plante otrăvitoare, şi se ajeză pentru totdeauna lângă împărat. Şi aşa, sa creeat Pădurea Fermecată, luând în calcul relaţia cerbului cu Împăratul şi cine adormise acolo.
(Este puţin lungă și tristă povestea, dar o poţi modifica dacă vrei).
