Poet ale carui stari sufletesti par "descompuse in sentimente disparate " cum considera criticul Eugen Lovinescu ,opera lui Blaga pare pentru unii o coborare
in inconstient ( sintagma psihanalitica ).
Pe de alta parte, criticul George Calinescu considera faptul ca "versurile lui trebuie repetate ca descantecle pana la amagirea constiintei".
De la primele versuri ale lui Blaga - Poemele luminii -,continuand cu Pasii profetului ,Lauda somnului,se observa cresterea spre o viziune cosmica ,spre un
idealism filosofic.
In alta ordine de idei ,criticul Pompiliu Constantinescu considera opera lui Blaga
initial ca fiind discursiva,intelectualizata ,iar ulterior ,spre maturitate o considera
ca fiind interiorizata,stilizata,patetica.
Ceea ce caracterizeaza toata opera lui Blaga ,indeferent ca vorbim despre poezie sau teatru este misterul filosofic al atitudinii sale in fata vietii,viziunea cosmica
dar si mistica asupra lumii.
Pe de alta parte ,Tudor Vianu comenta fatul ca "poezia lui Blaga apare ca un dar rasarit pe neasteptate, pe care n-o pregatise nimic si nimeni nu a putut-o presimti"
iar in poemele lui Blaga se regasesc" imagini ale omului redat sie insusi ,ale unei constiinte desavarsita in reculegere."
Pentru mine Lucian Blaga ramane poetul indragostit de conditia umana a
muritorului ,deoarece ,dupa cum spunea si el "Iubind ne-ncredintam ca suntem"
