Oferă-i tu un titlu.
Când mă gândesc la vacanța de vara trecută, primul cuvânt care-mi vine în minte este "aventură". Știu că pare banal - pentru că toți trăim tot felul de aventuri în vacanțe -, dar întâmplarea pe care o voi povesti eu este specială.
Era luna august a anului de grație 2016, într-o zi de sâmbătă, când, împreună cu Diana, Elena, Matei și Alin, am hotărât să ne aventurăm într-o expediție montană, chiar dacă vremea nu se arăta foarte prietenoasă. Am ignorat , desigur, sfaturile părinților, care ne-au bătut la cap să ne luăm pelerine, bocanci de munte și busolă. Auzi! Busolă.. Acum în era telefoanelor cu GPS!
Am pornit pe la ora trei după-amiaza către Cascada Vârciorog, dar nu pe traseul marcat, ci de-a dreptul, prin pădure, cu gând că ajungeam mai repede și să ne răcorim cu o baie! Așa cum vă imaginați... ne-am rătăcit: pădurea devenea din ce în ce mai deasă, nu se mai vedeau cărări, iar afară începea să se facă întuneric. Ce-i de făcut? Internetul! El ne va salva! Dar de unde? Nu exista semnal nici măcar să dăm un telefon! matei și-a amintit, însă, de ora de geografie în care doamna profesoară ne-a prezentat împrejurimile și ne-a vorbit despre amplasarea cascadei, descriind relieful din preajma ei. Am luat-o din loc, de data aceasta urmărind nordul, nu după busola lăsată acasă, ci după orientarea soarelui și umiditatea scoarței copacilor. Mergeam în tăcere, gata să izbucnim în plâns când am zărit o poiană, iar, în dreapta ei, marcajul traseului către cascadă.
Gata cu adrenalina în munți! De azi înainte: echipament, informare, respectarea regulilor! Las altora sipiritul de aventură!
