Este o zi minunata de vineri, natura ne ofera intreaga ei armonie prin simpla si totusi complexa sa prezenta. Razele soarelui se reflecta in incaparea tuturor, sunetul gingas al pasarilor se aud tocmai din departare, totul este inflorit ! Totul este verde si plin de culoare, ai spune ca magia a lovit acest pamant !
In departarea orasului si a zgomotului cotidian, de masini, de fabrici, de haosul uman, se afla acolo, intr-un colt de rai, o mica mititica padure.
Si-n acel colt ai sa gasesti o mie si una de vietuitoare, o veverita harnica ce toata ziua s-ar juca, o caprioara ce sprinten si voios alearga, zeci si zeci de ciocanitoare ce compun parca o simfonie ce numai ce-i de prin ale lor meleaguri ar inteleg-o, si alte frumoase si timide vietuitoare.
Cand noaptea s-a lasat, cand si orasul s-a calmat, padurea inca in liniste mai dainuie, la fel ca-n plina zi, acum e noapte, e pustiu, natura doarme, dar frumusetea s-a pastrat.
