Andrei era un copil foarte uracios.In vacante dormea toata ziua buna-ziua,cu perdelele trase si geamul inchis.
Cum tot o tinea asa,in pat ca un serif,dintr-o data il lua o ameteala,mama lui sperindu-se groaznic.
Aceasta ii dadu o vitamina si isi reveni.
In visul lui Andrei,se auzea o voce care vorbea astfel:
-Andreeeei!Andreeei!
-Da!
-Andrei!De ce iti faci singur asta?
-Ce mi se intampla?
-Andrei,iesi afara,la soare,la aee curat!!
-Dar e mai bine sa stau acasa!
-Nu e mai bine!O sa te simti din ce in ce mai rau,tu nu vezi?E alegerea ta!!
Si Andrei se trezi.Mama sa il intreba daca doreste sa vina cu ea la cumparaturi.De obicei,Andrei o refuza,dar acum,raspunze cu un da apasat.
De atunci,Andrei iese afara de fiecare data cand are ocazia,soarele fiind cel mai bun prieten al sau!
