Ucidereea lui Brancoveanu
Astfel, iti dau niste replici poti deslușsii singur
Brâncovene, zise dânsul, adevărat este că ai vrut să te desfaci de împărăţia noastră şi să-ţi faci ţara neatârnată? Spune!… Adevărat este că ai pus de ai bătut monedă din bogăţiile tale? Spune, cum ai putut lucra astfel fără de teamă, parcă n-ai fi avut stăpân?… Dezvinovăţeşte-te!
— De am domnit bine ori rău, zice domnul, aceasta numai Dumnezeu o ştie; iar dacă am fost mare pe pământ, uită-te acum ce sunt!
— Brâncovene, măsoară-ţi vorbele! Sunteţi toţi pedepsiţi la moarte; nici unul din neamul tău nu va scăpa cu viaţă.
— Cum o vrea Dumnezeu. Viaţa noastră e în mâna ta…
Un muezin (sau strigătorul din turla geamiii, care vesteşte mahomedanilor ora rugăciunii) înaintă, făcu trei plecăciuni şi zise:
— Stăpâne, noi avem un obicei, anume că osânditul poate fi iertat, dacă îşi schimbă legea şi se dă la sfânta noastră credinţă.
— Brâncoveneleapădă-te de câineasca ta credinţă creştinească şi îmbrăţişează credinţa noastră, împreună cu fiii tăi, ca să trăiţi şi să fiţi liberi!
— Mai bine să se stingă neamul meu, decât să mă lepăd de sfânta mea credinţă!
— Atunci, pregătiţi-vă de moarte!strigă sultanul încruntându-se.
Şi porunci ca să pună mâna întâi pe Văcărescu.
— Fă-te turc şi leapădă-te de stăpânul tău, ca să fii şi bogat, şi fericit!
— Un Văcărescu nu îşi trădează domnul şi biserica! strigă acesta.
