Fata moşneagului este personajul principal din poveste. Ea este descrisă de către autor în felul următor:
"Era frumoasă, harnică, ascultătoare şi bună la inimă." Despre sine ea spune că-i "săracă, fără mamă şi fără tată".
După calitățile morale pe care le avea, deducem că era bună , robace şi ascultătoare. Era harnică "Cât era ziulica de mare muncea". Când pleca la şezătoare, nu pierdea timpul în zadar, mereu torcea. De firea ei era o fată recunoscătoare, aceasta rezultă din pasajul "sărută mâna tatălui său şi, cu lacrimi în ochi, porni în lumea mare". Îi era milă de cei neajutorați, cerându-i ajutorul, ea nu-i refuză (e vorba despre cățeluşă, păr, fântână şi cuptor). În pofida problemelor care apăruseră în calea ei, ea a demonstrat că este curajoasă, descurcăreață şi responsabilă. Totul ce făcea, făcea cu plăcere (a lăut jivinele şi a pregătit bucate pentru Sfânta Duminică).Drept remunerare pentru munca depusă, Sfânta Duminică îi propune să-şi aleagă o ladă din pod. Ea, nefiind lacomă, îşi alege pe cea mai modestă lădiță. Şi, fiindcă îşi iubea tatăl, a împărțit cu acesta darurile agonisite, demonstrând recunoştință şi dărnicie a sufletului său.
