A fost o data o fetita frumoasa pe care toata lumea o iubea. Intr-o zi, bunica sa I-a facut cadou o boneta rosie. De atunci toata lumea o striga scufita rosie. Intr-o zi mama scufitei a trimis-o la bunica ei sa ii duca un cos cu mancare. Pe drum scufita s-a intalnit cu lupul cel rau. Lupul a intrebat-o unde merge si scufita a raspuns ca merge la bunica ei sa ii duca un cos cu mancare. Acesta ii spune scufitei sa culeaga niste flori ca sa ii faca un buchet bunicii. Aceasta il asculta. El o intreaba unde sta bunica si ea ii raspunde ca in mijlocul padurii. Acesta se repezise sa mearga la bunicuta acasa. Cand ajunge la usa ei isi face vocea pitigaiata si bunica il lasa sa intre crezand ca este scufita. Acesta o inghite de vie, se imbraca cu niste haine din dulap si se pune sub patura bunicii. Cand scufita ajunge in sfarsit la casa bunicii lupul o primeste in casa . Aceasta il intreaba ca de ce are ochii asa de mari iar el ii raspunde ca are ochii mari ca sa o vada mai bine. Scufita il intreaba de ce are urechile asa mari iar el ii raspunde ca are urechile mari ca sa o auda mai bine. Apoi il intreaba ca de ce are gura asa mare si ii raspunde ca are gura mare ca sa o poata manca mai bine. Lupul a inghitit-o pe scufita de vie. Padurarul trece pe acolo si se gandeste sa intre sa vada ce face bunicuta. Il vede pe lup si il impusca pe loc iar apoi ii taie burta sa vada de ce este asa mare. Scufita si bunicuta ies de acolo tefere si nevatamate. Scufita ii da cosul bunicii de pe masa de langa pat. Padurarul o duce pe scufita acasa la mama ei si ii spune ce s-a intamplat. Mama scufitei o cearta ca nu a ascultat-o cand I-a spus sa nu vorbeasca cu strainii, dar a iertat-o ca nu a ascultat-o si toti au trait fericiti pana la adanci batraneti. SFARSIT!!!
