In amiaza Razele plapande ale soarelui luminau gradina fermecata, dandu-i o nota de mister. Salcile batrane pazeau acel loc mistic, ferit de privirile curioase ale oamenilor. crengile subtiri si fluturande jucau un vals in aer acompaniate de maiestosul vant. Surasul apei din izvorul ce isi facea loc prin crapaturi de pamant se auzea incet ca o orchestra mica.
Mireasma florilor din gradina, ajungea pana in alte taramuri necunoscute, lasand un miros puternic care dus de vantul cel voinic se pierdea printre ramuri se stejar. Iar cromatica florilor era una de nedescris, pura si nemaiintalnita. Si asa, in gradina fermecata atmosfere era de vis, datorita frumusetii rare.
