Poezie despre urs de Marcela Penes
Vara umblă prin pădure
După zmeură şi mure.
Şi-i mai place, ştie-oricine,
Mierea dulce de albine,
Însă, răul, e-he-hei…
Vrea şi oi, ba şi viţei.
Când îl cauţi, el de zor,
Zice, frate: mor, mor, mor!
Şi ce să mai spui, Marine,
Că se urcă-n pom ca tine,
Fiindcă la picioare are
Valeu frate, ce mai gheare!
Cumătra vulpe de otilia cazinir
Ţipă gâştele şi zboară,
Zboară penele-n poiană...
-Ce-o fi asta, surioară?
-Ia, o vulpe năzdravană:
Cum stătea-n tufiş la pândă,
Costelivă şi flămândă,
S-a gândit că pentru masă
N-ar strica o gâscă grasă...
Unde-s mulţi, puterea creşte...
-Să poftească-aici, urâta!...
Şi-au sărit ma mare dragul-
Catincuţa mea cu bâta,
Ilenuţa cu ciomagul.
Căţeluşii sar şi ei
Vulpea s-a grăbit, neroada,
De era să-şi lase coada
Între colţii lui Grivei!
...În poiană pasc la soare
Şapte gâşte, trei mioare,
Şi e linişte-n dumbravă,
Asta zic şi eu ispravă!...
