Izvorul noptii
de Lucian Blaga
Titlul poeziei este o metafora prin care poetul evidentiaza frumusetea ochilor iubitei si este constituit dintr-un element al cadrului terestru ("Izvorul") si unul al cadrului cosmic ("noptii").
Tema poeziei este frumusetea ochilor negri ai iubitei in care poetul vede dragostea pe care aceasta o simte pentru el, o dragoste constanta si profunda.
Poezia este constituita dintr-o fraza ampla in care eul licric descrie ochii iubitei sale ca fiind cei mai frumosi si plini de mister si o propozitie dezvoltata, unde poetul cu ajutorul metaforei " lumina mea" isi compara iubita cu lumina,o lumina care-i calauzeste calea,care-l indruma,care-i da vietii sale stralucire.
Metafora " ochii tai sunt izvorul / din care tainic curge noaptea" care eul liric vede mereu in ochii iubitei ,o dragoste comparata cu apa care cuge dintr-un izvor, aceasta curgand continuu ca si iubirea dintre cei doi care nu dispare.
Inversiunea "tainic curge" ilustreaza profunzimea sentimentului de iubire.
Poezia este o adresare directa pentru fiinta iubita,acest lucru fiind sugerat prin flosirea substantivelor in vocativ "Frumoaso" si "lumina mea".
