Noapte de toamnă
Noaptea s-a lăsat senină peste pământ ca un chip curat de copil. Stelele, luna, Luceafărul - pe al său nume- au început să privească spre casele oamenilor. Unii mai trebăluiesc, iar alţii respiră odihna căminului. Un copil îngenuncheat rosteşte cu mânuţele apropiate:
---- Tatăl nostru care eşti în ceruri ...
Din ceruri luna şi tot alaiul de stele mângâie copilul cu drag. Ce clipă de netulburat!
Tu, copile, azi ai fost mângâiat?
