Teza de faţă apare pe un teren gol, neexploatat de nimeni în nicio perioadă
istorică. Parafrazând un istoric contemporan – Lucian Boia –, lucrarea Din istoria
modernă şi contemporană a Ţării Oaşului – lumea tradiţională şi vendeta este o
monografie altfel, este o monografie antropologică, pentru că în atenţie stă mai mult
comportamentul indivizilor din această zonă cercetată şi dorinţa acestora de a-şi face
singuri dreptate. Societatea rurală trăieşte într-o lume arhaică unde clepsidra timpului se
scurge foarte încet. În cuprinsul acestei teze avem în vedere două secole de istorie. Dar,
pentru a înţelege mai bine fenomenul cercetat, am făcut o extensie în timp atunci când
am vorbit de justiţia populară, vânătoare şi vendetă.
Schema metodologică a acestei lucrări este simplă, am ales două căi principale:
una a etnologiei, antropologiei, dreptului cutumiar şi alta a istoriei, prin observarea
societăţii, unde, un rol covârşitor, l-a avut interviul şi chestionarul. În paralel, am studiat
fondurile de arhivă existente pe această tematică (vendeta), consemnate de autorităţile
judecătoreşti şi cele ecleziastice. Documentele de arhivă sunt relevante în acest sens:
dosarele penale, fondul penitenciarului din Satu Mare, registrele de stare civilă, în mod
special registrul răpausaţilor. Acestea scot la lumină argumente, care demonstrează că
fenomenul vendetei a avut o mare amploare în satele din Ţara Oaşului. Abordarea
acestui subiect este una interdisciplinară, de aceea am folosit uneltele antropologului,
etnologului, sociologului, psihologului, istoricului şi teologului. Paleta celor
intervievaţi este diversă, de la ţărani la intelectuali ai satului şi până la judecători şi
profesori universitari. Omul zilelor noastre are tendinţa de a contemporaneiza tradiţia 1
.
Cunoaşterea codului comportamental, în cazul nostru firea oşeanului, observarea
obiceiurilor şi manifestărilor folclorice, sunt, în esenţă, cheia aplicării metodelor de
cercetare.
Am scris ce am stiut eu
