Zâmbet de primăvară ...
E atât de frumos afară încât ar fi greşeală a sta
în casă.
Soarele e desfătare şi cerul senin, aşa ca fiecare acum. Pas înainte şi drum!
Mers în zâmbet de primăvară ... E atât de frumos
seninul!
Au înflorit pomii, au alb curat binecuvântat, şi
cerul e de poveste, şi soarele e mare, mare şi cald, cald ... şi paşii duc spre
inima soarelui, şi ochii ascultă primăvara şi paşii privesc întinderile atât de
vii.
Trec role, trec cărucioare şi biciclete, trec
inimi curajoase pe cărare şi miroase atât de bine a cald, a floare, a senin şi,
Doamne, ce bine e afară!
Cu-ndrăzneală răsar vii sunete uşoare de păsări
credincioase, ce vin acasă. E rai, acum şi pe pământ!
Un zâmbet a cuprins o nouă primăvară şi-i e senin în paşi curaţi, îmbrăţişând şi pomi în floare, grădini în alb, şi galbăn, şi mov. şi verde, verde plin.
Respiră tot a primăvară şi role trec, şi cărucioare, şi fiecare ... !