Cactusul, numit și fântâna deșertului, este unul dintre cele mai bune exemple de adaptare a viețuitoarelor la condițiile uscate ale mediului. Este planta specifică deșerturilor din Mexic și sudul S.U.A. La adăpostul învelișului cerat, presărat cu spini, cactusul depozitează în celulele sale mari cantități de apă, care, în caz de nevoie, poate fi folosită de cei rătăciți prin deșert. La fel ca plantele suculente, membrii familiei cactușilor (Cactaceae ) sunt bine adaptați unui mediu cu precipitații reduse. Frunzele s-au transformat în spini, pentru a preveni evaporarea apei prin transpirație și servesc de apărare a plantei contra animalelor însetate, rădăcinile lungi pentru a capta apele freatice. Fotosinteza se realizează prin tulpinile îngroșate care înmagazinează apă. Foarte putini membri ai familiei au frunze și acestea sunt rudimentare și de viață scurtă, de 1–3 mm lungime.