Baudolino nu avea răbdare în a sta de vorbă cu cineva, eliberându-se de nişte lucruri la care acesta ţinea când iată că domnul Nicetaş, îi spus el, deschise un săculeţ cu piele care îl purta la gât şi întinzându-i pe un pergament. Acesta spuse că începutul istoriei sale începuse atunci. Nicetaş, care ştia şi el a citi caracterele latineşti încercă să o descifreze dar nu înţelese nimic.
După care Baudolino îl întrebă ce anume este, iar acesta îl întrebă în ce limbă este scrisă.
