lui
articol hotărât pronume personal
1. când însoţeşte un subst. propriu 1. când ţine locul unui subst.
, gen M:
Lui Mihai îi vine bunica. Casa bunicului este caldă.
I
Casa lui este caldă.
2. când însoţeşte un subst. propriu,
gen F, terminat în consoană:
Lui Carnen îi plac căpşunile.
3. când însoţeşte un subst. propriu,
gen F provenit din lb. străină:
Lui Beatrice îi vine bine guleraşul.
