Pădurea are aceeasi frumusete încă din cele mai vechi timpuri.Niciodata nu ve i putea spune ca pădurii ii lipseatw frumuaerea naturala.Oricare ar fi anotimpul in care se afla ea se situează in admiratia tuturor.Acum la început de drum,primavara face sa reînvie iarba cruda de la marginile luminisului si venirea păsărilor calatoare.Dupa o inflorire de Floarea Pastelui ai branduse,pădurea te atrage ca un magnet pana in întunecimea ei.Odata cu muachiul des ai verde,sosește in toata splendoarea ei vara cu alaiul de fructe padurete,cum le zic bătrânii in iarba moale si curata.Acum trebuie sa fii atent ca oricând ar trebui sa sara sunte,un cotlon iepurasul zglobiu.Nici nu re bucuri îndeajuns de frumuserea ei,ca cerul aramiu in culorile curcubeului parca a venit mai repede decât septembrie.Frunzele încep sa paleasca,crengile ascund ghinde ,alune si chiar nuci mari si aromate.Frunza stejarului de ademeneate cu culoarea ei de toamna fără sa ne lase timp sa ne bucuram îndeajuns.Frigul vine,frunza dispare ai noi ne intreb ce se intampla?
Pe neasteptate un strat de bruma apoi de zapada acoperă pământul negru de la rădăcina copacilor.Va fi de acum urat?nicidecum.Starlucurea zăpezii cu yrme de vulpi sau ursi ne va atarni curiozitatea.De acum frumuserea naturala ne imbue cu aparatul foto alb negru.
