Răspuns :
Răspuns:
a. Prietenul meu a plecat la mare.
b. Florile din vază s-au ofilit.
c. Eu am plecat de la școală la ora 14.
d. Ciupercile răsar după ploaie.
e. Părinții discută despre incidentul de astăzi.
f. Eu nu mănânc niciodată după ora 16.
Explicație:
Subiectul este partea principală de propoziție care arată cine săvârșește acțiunea exprimată de predicatul verbal, cine suportă acțiunea unui verb la diateza pasivă sau cui i se atribuie o însușire ori o caracteristică exprimată prin numele predicativ.
Răspunde la întrebarea: cine?
ex: Elevul citește tema.
Clasificare:
I Subiectul exprimat ( când apare în propoziție)
- simplu - exprimat printr-o singură parte de vorbire
ex: Copiii merg la școală.
- multiplu - exprimat prin două sau mai multe părți de vorbire
ex: Ion și Maria sunt elevi.
- dezvoltat - exprimat prin construcții absolute infinitivale și gerunziale
ex: În depărtare se vede licărind o lumină.
- propozițional - exprimat printr-o propoziție subordonată
ex: Este bine dacă vine.
II Subiectul neexprimat (când nu apare în propoziție)
- subînțeles - este exprimat de obicei, într-o propoziție anterioară folosindu-se persoana a III.
ex: Mergeau la școală.
- inclus - este cuprins în terminația formelor personale de persoana I și a II-a ale verbului cu funcție sintactică de predicat și se subînțeleg pronumele personale de persoana I și a II-a
ex: Învățăm o poezie.
- nedeterminat - când nu se indică precis persoana care face acțiunea subînțelegându-se pronumele nehotărât cineva.
ex: Scria în ziare.
- inexprimabil - nu se poate exprima, deoarece acțiunea nu poate fi atribuită unei persoane.
ex: Afară plouă și tună.
Modalității de exprimare:
- substantiv: Stelele au răsărit
- adjectiv substantivizat: Harnicul învață.
- pronume: El este elev.
- numeral: Doi învață la istorie.
- verb: Se aude cântând.
- interjecție: Se auzea cirip-cirip.
Situații speciale de exprimare a subiectului:
- subiect cantitativ: Au venit la concurenții..
- subiect reluat: Vine el tata.
- subiect izolat: Norocul, lui nu-i trebuie ochi.
Predicatul este partea principală de propoiție care atribuie subiectului o acțiune, o stare, o caracteristică ori o însușire.
Felurile predicatului:
I Predicat verbal
II Predicat nominal
PREDICATUL VERBAL atribuie subiectului o acțiune sau o stare și arată ce face subiectul.
răspunde la întrebrea: ce face?
Se exprimă prin:
- verb predicativ: Elevii merg la școală.
- locuțiune verbală: Și-a dat seama de cele întâmplate.
- interjecție: Hai la școală.
- adverb: Desigur că vine și el.
PREDICATUL NOMINAL atribuie suiectului o identitate sau o însușire
răspunde la întrebarea: cine este? cum este?
Predicatul nominal este alcătuit din :
verb copulativ+nume predicativ
Verbele copulative sunt instrumente gramaticale care nu au înțeles de sine stătător
ex: El este elev.
Numele predicativ este partea esențială sau elementul de bază al predicatului nominal
ex: El este harnic.
Numele predicativ se exprimă prin:
- substantiv: El este elev.
- adjectiv: Marin este silitor.
- pronume: Prietenul meu este acesta.
- numeral: El este al doilea.
- verb: Datoria noastră este de învăța.
- interjecție: Este vai de el.
Topica
În general, predicatul verbal, predicatul nominal și predicatul interjecțional stau imediat după subiect, dar locul acestora nu este fix în propoziție. Există și situații în care pot sta la începutul sau la sfârșitul propoziției.
ex: Elevul învață pentru acest examen.
Învață mai mult pentru acest examen.
Punctuația
Între predicate și subiectele exprimate nu se pune virgulă.
Acordul predicatului cu subiectul
Prin acordul predicatului cu subiectul se înțelege reluarea informației gramaticale care privește genul, numărul și persoana subiectului în forma predicatului. Acordul se face doar atunci când predicatul este verbal sau nominal. Predicatul adverbial și cel interjecțional nu se acordă cu subiectul, deoarece sunt exprimate prin părți de vorbire neflexibilă (adverb, interjecție).
