utorul popular a intruchipat tot acest tezaur de gandire si de simtire
romaneasca in figura pastorului moldovean, personajul principal al
baladei. Imaginea acestuia se contureaza pe toata lungimea baladei, prin
mijloace de caracterizare directe si indirecte, printr-o maiastra
imbinare a modurilor de expunere si a genurilor literare.
Prin caracterizarea diricta,folosind descrierea, este realizat portretul
fizic al ciobanului, vazut prin ochii inlacrimati ai mamei, care-si
cauta cu disperae fiul. Frumusetea, gingasia si viguarea barbateasca a
personajului sunt conturate printr-o serie de procedee artistice:
epitete (“mandru ciobanel/ Tras print-un inel”); diminutive
(“fetisoara”, “mustacioara”, “ochisori”); metafore ce reflecta stransa
comuniune a omului cu natura inconjuratoare: (“spuma laptelui”, “spicul
graului”, “pana corbului”).
