Se spune , ca a fost o data un cioban pe nume Bucur.El isi pastea turma de oi in tinuturile dintre munti si Dunarea.Primavara pornea din Lunca Dunarii spre crestele muntilor.Toamna facea cale intoarsa dusanduse cursu apelor.Dupa multi ani de drumetie,ciobanul Bucur se hotarase sa seaseze.Astfel el si-a ales un frumos loc, la jumatatea drumului dintre Dunare si munti.Pe malul Dambovitei,in mijloculuiCodrului Vlasiei.Aici a infipt Bucur toiagu in pamantul cel primitor ca un semn de stapanire.
Scuze ca n-am scris mult,dar am ogramada d
