Era iarna si ma aflam la munte. Dimineata, soarele s-a ridicat din inima munţilor, iar zăpada ce imbracase totul in jur, strălucea ca un diamant.
Brazii purtau cojoace din nea, de parca oile le-au imprumutat blana lor.
Totul parea adormit sub plapuma de omat ce cazuse peste acele meleaguri.
Doar pasarelele zgribulite, zburau din copac in copac, in cautarea hranei si a apei. Erau agitate, dar bucuroase ca razele soarelui le mai incalzea aripile.
Pe partii, inviorati de soarel diminetii, si-au facut aparitia schiorii si copilasii cu saniile. Erau mai galagiosi decat pasarile. Acestia se distrau si se bucurau de fiecare clipa petrecuta in mijlocul naturii. Toti radeau si erau imbujorati.
Iarna era fericita ca poate oferii atatea minunatii oamenilor si animalelor.
