Chiar de la început naratorul I.L. Caragiale ni-l descrie pe Ionel ca „un copilas foarte dragalas de vreo opt anisori fiul unei bune prietene” la care este invitat acasa. Ionel tot timpul cat a durat aceasta vizita s-a aflat în centrul atentiei mamei lui care nu mai contenea cu laudele la adresa lui ”strengar, destept „ ” Trebuie sa-i fac educatie„ dar în realitate el dovedeste exact contrariul deranjand musafirul (naratorul) prin anumite atitudini : face galagie batand din toba, sufland din trambita asurzind persoanele din camera ,îi rastoarna cafeaua musafirului pe pantaloni jucandu-se cu mingea,vorbeste nepoliticos (tu) o ataca cu sabia pe slujnica fiind iresponsabil de gravitatea faptelor sale ,o raneste pe mama lui ,fumeaza dorindu-si sa fie ca un adult si sfarsind cu turnarea dulcetii în sosonii musafirului. ”Uite conita ,Ionel nu s-astampara! ” Sari conita ! varsa spirtul ! s-aprinde” -Da tu de ce tragi?, . Acest copil, desi mama are pretentii ca este un copil educat face parte din categoria copiilor rasfatati carora li se permite orice fiind sufocati de dragostea parintilor bogati.
Avand parinti bogati si cu studii naratorul ne sugereaza ca
educatia primita de Ionel este pe masura indulgentei mamei acesta fiind pur si simplu un rasfatat.
