Este primavara, pasarile ciripesc, copacii sunt inmuguriti. Afara este un tablou de nedescris.. Era o padure la marginea satului in care locuiesc si vroiam sa merg sa ma joc in locul acela. La incelut nu mi se paruse o padure sfranie dar padurea era bantuia. Asa ca imi iau minge chem cativa copii sa ma duc cu ei la margine unde era paduricea sa ne jucam.
Ne jucam si la un momendat ceva ma atragea sa merg in padure. Copii mi.au spus povestea ca acolo a trait un padurar care a murit intr.un mod misterios si bantuie acea padure.
Eu nu iam ascultat si am intrat. Eram inconjurata numai de copaci. Dintr.o data se aude un zgomot. Eu ma incurajam zicandu-mi: '' Nu exista fantome mai ales un padurar care a murit in padure. Nu exista. Este doar o poveste de adormit copii'' ma incurajam eu.
Am decis sa ma intorc tinand cont ca nu era nimeni. Cand m.am inrors ceilalti copii se speriase crezand ca eram padurarul fantoma. Le.am spus ce sa intamplat. Si din ziua aceia nimeni nu sa mai temut de acea padure.
