O, zeitate din tacere pura,
ce zi de zi astepti sa te asculte,
ce n-ai stiut in viata ta de ura
chiar de-ai avut dureri atat de multe...
Tu sufletu-ti pastrezi cu demnitate,
misterul tau il slefuiesti atent,
tu nu tii cont de cat este de noapte
si ma astepti sa rasfoiesc chiar lent.
Nu sunt mai mult de cineva pierdut,
dar tu ma intelegi atat de bine,
si doar in clipele cand te-am vazut
m-am cunoscut mai bine chiar pe mine.
