👤
Ghdjfhgk
a fost răspuns

continue in 15 randuri povestirea era sfarsit de februarie.Introzi de vineri ma intorceam de la scoala cand ma uit pe uluta la un momendat ...

Răspuns :

     Intr-o zi de vineri , cind ma intorceam de la scoala ,  ma uit pe ulita si la un moment dat am vazut o veverita.
      Ea era micuta,  avea o coada stufoasa si niste ochisori mici. Blana ei este portocaliu-roscat. Eu m-am dus sa ii dau niste ghinde. Cand m-am apropiat de ea, am vazut ca are un bot micut si niste dinti ascuti, pentru a manca ghindele, alunele si alte bunatati care-i plac ei. Cand am vrut s-o mangai,  sa o ating,  ea s-a speriat si a plecat.   Apoi a venit din nou  si am reusit sa ii mangai blana ei moale si pufoasa. 
      Dupa ce mi-a dat voie s-o mangii , s-a uitat la mine parca zimbind si luindu-si ramas bun a zbughit-o pe copaci . Iata asa intimplare am avut eu vineri! 
    
La un moment dat am observat pe marginea ulitei un cățeluș căzut într-un șanț, care se chinuia să iasă. Am alergat într-un suflet la el ca sa-l scot. Fiind zăpadă multa afară precum și gheață acesta a alunecat în șanț . Mi-am dat repede ghiozdanul jos și am coborât în șanț pentru a-l scoate. Nu prea mi-a fost ușor pentru ca încerca să mă muște, crezând probabil ca îi vreau răul. După câteva minute de încercări am reușit sa-l scot din șanț și am văzut că era rănit la picioarele din spate. L-am luat în brațe și am mers repede la mine acasă ca sa-l trateze tată meu, acesta fiind veterinar.
Din fericire totul s-a terminat cu bine pentru ca tata a reușit sa-l vindece. De atunci Azorel, pentru că așa i-am pus numele, a rămas la noi și vreau sa spun ca este un cățeluș tare drăgălaș și jucăuș.