era odata un fluture foarte mic,cat o unghie.Aripile lui scanteietoare straluceau in lumina azurie a acestei dimineti de primavara.Fiind singur,fara alt suflet in preajma, caruia sa-i destainuie gândurile sale,acesta segandi ca ar fii bine sa zboare unde va vedea cu ochii.Tot falfaind el necontenit,vazu o femela fluture mica la fel ca el, si foarte frumoasa, cu un colorit minunat,in culorile curcubeului.Zbura tot intr-un suflet catre ea,izbindu-se fericit de un copac,pe care nu il luase in seama.Femela isi lua zborul, iar fluturasul nostru ramase trist si ingandurat.
