,, Înveţi, învâţând pe alţii"
Deschidere de gând şi de simţ înaintea a patru cuvinte: două verbe concrete legate printr-o prepoziţie simplă de un pronume prea larg, pe numele său: pronume nehotărât.
Esenţialul stă în verbul ,, a învăţa" şi esenţa râmâne în dar: învăţătura.
Este mai puţin important cine pe cine învaţă sau cine de la cine învaţă, realmente cel mai important este ceea ce se învaţă. Şi-n acest transfer: învăţăcel- învăţat, învăţat-învăţăcel, darul rămâne la fel de frumos.
Acum, spiritul trăieşte cel mai curat sentiment de împlinire. Şi dintr-o asemenea clipă, mai puţin elegant sau cel mai puţin potrivit ar fi cuvântul.
Acum, el ar sărăci spiritul de virtuţile câştigate prin truda dublului rol de învăţat şi învăţăcel.
