In gradina bunicii mele e o minunatie. Din simfonia de culori a florilor vezi cum mai zumzaie vesele niste albinute,ele se grabesc spre stup. Soarele apune,dar ploaia de miresme nu inceteaza,o multitudine de parfumuri imbata aerul inserarii,as vrea sa mai stau in gradina si sa admir,dar incepe sa se intunece. Mai privesc odata soarele si cerul in noante de galben si portocaliu si gradina viu colorata si intru in casa.
Stiu ca si maine e o zi in care revine binecuvantarea soarelui.
