Definitie:"Doina este o specie predilecta a liricii populare in care eul liric aflat intr-o stransa legatura cu natura, exprima sentimentele puternice de dor, jale,instrainare, iubire, etc.; stari puternic inradacinate in structura spirituala a romanului." Opera literara "Doina, doiba, cantic dulce"este o doina populara deoarece respecta caracteristicile , prezentand sentimente de iubire si pretuire pentru romanescul "cantic dulce" prin intermediul confesiunii eului liric.
Caracterul sau popular este conferit de trasaturi specifice. Este produsul unei colectivitati transmis pe cale orala din generatie imbinand arta literara cu muzica.
In primul rand, tema doinei este pretuirea si admiratia pentru cantecul popular, reprezentand un monolog liric in care eul se adreseaza in mod direct "doinei" prin intermediul verbelor la pers intai: "cand, aud, suspin, vietuiesc" , a pron de pers a doua "te" si a vocativului "Doina, doina...". Doina insoteste eul liric pretutindeni , indiferent de starile acestuia si de anotimpul in care se afla, inlesnind trecerea lui prin viata :" doina cant" "doina soptesc,/Tot cu doina vietuiesc." Cantecul popular este imaginat ca o alinare a suferintelor si o modalitate de exteriorizare a sentimentelor inflacarate. . "Doina cant de vesnicie" "eu cant doina cea de jale"
In al doilea rand expresivitatea operei este de factura populara si se remarca prin oralitate , realizata cu ajutorul adresarii directe, verbului la conditional optativ " m-as duce " al cuvintelor si formulelor de tip popular "cântic" .
Epitetul "cantic dulce" sugereaza atasamentul eului liric pt aceasta forma de manifestare artistica si contureaza multitudinea de imagini artistice prezente in texte.
In concluzie, opera literara "Doina , doina cantic dulce " este o doina populara in care se remarca subiectivitatea lirismului, intensitatea trairii eului, expresivitatea limbajului utilizat, dezvoltand tema pretuirii folclorului romanesc.
Sper sa iti fie de folos
