O întâmplare într-o excursie:
Ca în fiecare an...sunt obligat/ă să plec în excursie cu fratele meu...nu întotdeauna iese bine... dar anul acesta vreau să fie diferit.
Acum un am am fost la munte cu familia mea. Eram înconjurat de un aer proaspăt care-ți deschidea nările...Uh... și acum îmi amintesc. Aerul rece te reînvigora mereu. Brazii, fagii, pinii... toate formele de relief erau superbe. Până atunci nu știam cât de distractiv este într-o excursie cu părinții.
Acum când îmi amintesc... pare atât de ciudat... cum... timpul a trecu... și parcă m-a lovit un val de nostalgie amară... numai când mă gândesc la acele clipe frumoase...
Îmi amintesc că tot în acel an... ne-am cazat la o mică căbănuță...Atunci mi se părea un chin total! Cât de comic a fost! De fiecare dată când mă trezeam, dimineața dădeam cu capul de tavan pentru că paturile erau suprapuse...Iar ai mei râdeau în hohote și eu plângeam, dar până la urmă ajungeam să râd și eu... mă amuzam de fiecare dată pentru că devenea un obicei.
Încep să cred că... istoria se repetă! Pentru că azi... mă așteaptă acel pat supraetajat... Ce epic!
O întâmplare la mare:
Într-o zi cu soare și căldură cât cuprinde... am fost la...mare.( Mda... n-am început bine! Stai să-l fac mai complex că mă omoară profesoara...).
Într-o vară însorită... pe când nisipul și valurile nepotolite ale mării se scufundau în căldura caniculară... eu mă bronzam delăsător pe prosopul de bumbac așezat pe nisipul fierbinte.
Deodată sunt „împins” să înot în marea albastră. Mă scufund în alaiul ei de răcoare și pătrund pe sub pielea ei. Corpul meu simte ceva tare, transparent...sticlos... Eh... ce să vezi! Era chiar o sticlă, care pluteam pe brațele mării. Am luat-o în mâna-mi umedă și m-am îndreptat spre mal... Înăuntrul acesteia... era un bilețel. Am deschis sticla și am citit ce scria...
Nu am cuvinte să descriu ceea ce scria...pot să spun doar că mi-a înseninat ziua. Am păstrat-o și chiar și azi o mai am!
P.S. Bagă în seamă și partea cu profesoara.
Cred că-ți ajunge și sper să-și fie de folos.
