Soarele stralucea asa de frumos in diminetile de primavara peste gradina adormita. Dar si mai frumos stralucea roua pe florile inmiresmate ale mamei. Iar eu ma duceam in gradina sa admir toate acele culori aprinse, la fel de vii ca sufletul unui copil. Si acolo ma jucam toata ziulica, find copil, ma ascundeam intre bujori si lalele. Apoi venea mama si imi spunea ca ii voi rupe florile daca nu voi fi cuminte. Dar eu oricum aveam de gand sa le rup si sa i le fac cadou de Ziua mamei, cand, emotionata ma certa mai putin si ii trecea repede supararea. Pentru ca pe lumea aceasta, in ochii unui copil tot mama este cel mai scump lucru, mai scump chiar decat jucariile copilariei si mie imi placea sa ii arat asta.
