Patria e un pământ pe care trăim din întâmplare, e pământ plămădit cu sângele şi întărit cu oasele înaintaşilor noştri. Părinţii şi strămoşii ne sunt Patria noastră. Ei, care au vorbit aceeaşi limbă, au avut acelaşi dor, aceleaşi suferinţe, aceleaşi aspiraţii, sunt adevărata noastră Patrie! Ţările noastre au fost mărginite, dar totdeauna Patria ne-a fost mai mare ca Moldova, Muntenia, Transilvania şi Ardealul. Patria noastră a fost şi va fi, sunt convinsă, pentru că trebuie să fie o singură fiinţă, integră şi de neclintit. Omul, înainte de toate, şi-a iubit neamul şi partea sa de pământ, fie mare, fie mică, în care părinţii săi au trăit şi-au murit, în care el s-a născut, în care a petrecut dulcii ani ai copilăriei, ce nu se vor mai repeta nicicând… Nu cunosc nici o seminţie, cât de barbară, ca să nu aibă acest simţământ. Noi suntem oameni ai acestui pământ! Noi am prins rădăcini aici, ca şi codrii străvechi, noi ne-am înfrăţit cu pământul. Ne-au bătut furtunile, dar nu ne-au putut smulge din acest loc, ca să ajungem la ceasul înfloririi
