Lumea in Oglinda mea
Inpreuna cu prietenii mei mergeam intr-un tren de vacanta trebuia sa ajungem in Londra. Ne-am departat de parinti asa ca deodata ne-a aparut prietenul nostru spiridus care mereu se tine de nazbitii, odata ne-a spus sa coboram cel mai inalt deal pentru ca suntem deja mari , dar am cazut cu capul in zapada. De data asta el ne-a avertizat ca deja cresyem si nu v-a mai putea trece pe la noi sa ne spuna sa facem nazbatii care sa ne amuze. A zis ca doar ramanand cu suflet de copil ne va mai vizita.Deodata el a disparut ne-am uitat prin preajma niciun matur. Eu impreuna cu fratele meu ne-am gandit mult la asta asa ca am ramas mereu cu suflet de copil.Cum? In fiecare iarna mergeam la sanius ne bateam cu bulgari desi eram deja mari pentru astea si de fiecare data ne aparea spiridusul. Asunsesem pe la 24 de ani amandoi si tot faceam nazbatii impreuna cu spiridusul , ceilalti prieteni ai nostri nu erau asa ei deja se transformasera in zombii maturi care doar mergeau la lucru ,acasa si ,iar la lucru.
Mesajul acestiu text este : as ramanem mereu cu suflet de copil , ori cat de mari am fi
