Atitudinea MEA proprie ese "de acord"...pastrand relatia cu imaginea, in mod sentimental (vraja ) si nu rational, uitarea nu survine...chiar daca prin vraja, imaginea se transforma, relatia cu ea (ceea ce este mai imprtanta decat corectitudinea raportarii) ramane...de fapt puterea imaginii consta in aceasta vraja,ceva ce nu putem defini...la primul contact, am fost "vrajiti" adica imprimati pe vecie , legati, transformati...atitudinea proprie este de a NU te opune acestei vraji...poate nici a o lasa sa te domine total,prt a te departa completde eralitate (ca in basmul "Tinerete far batranete si viata far de moarte") dar in nici un caz a o distruge; a o distrughe, avand in vedere ca subiectuil a fost "vrajit" deci legat de ea, inseamna a distruge o particica din subiect, din tine însuţi (însăti).
