Răspuns :
1. Majoritatea motivelor în poezia Eminesciană sunt de factură romantică:
Luceafărul: motivul lunii se împletește cu motivul codrului și al izvoarelor.
Dorința: motivul codrului și al izvoarelor, motivul florilor de tei
Glossa: motivul lumii ca teatru, motivul trecerii timpului
2. a) Atât de fragedă:
„Atât de fragedă, te-asameni
Cu floarea albă de cireş,
Şi ca un înger dintre oameni
În calea vieţii mele ieşi.”
„Ş-o să-mi răsai ca o icoană
A pururi verginei Marii,
Pe fruntea ta purtând coroană...”
b) Crăiasa din poveşti:
„Ea se uită... Păru-i galben,
Faţa ei lucesc în lună,
Iar în ochii ei albaştri
Toate basmele s-adună”
c) De ce nu-mi vii:
„Căci tu înseninezi mereu
Viaţa sufletului meu,
Mai mândră decât orice stea,
Iubita mea, iubita mea! ”
d) Lasă-ți lumea...
„Ochii tăi sunt plini de milă,
Chip de înger drăgălaş.”
„Dulce dragoste bălaie.”
e) Sonet II
„Iar când te văd zâmbind copilăreşte,
Se stinge-atunci o viaţă de durere,
Privirea-mi arde, sufletul îmi creşte.”
f) Sonet III
„Răsai din umbra vremilor încoace,
Ca să te văd venind - ca-n vis, aşa vii!”
Luceafărul: motivul lunii se împletește cu motivul codrului și al izvoarelor.
Dorința: motivul codrului și al izvoarelor, motivul florilor de tei
Glossa: motivul lumii ca teatru, motivul trecerii timpului
2. a) Atât de fragedă:
„Atât de fragedă, te-asameni
Cu floarea albă de cireş,
Şi ca un înger dintre oameni
În calea vieţii mele ieşi.”
„Ş-o să-mi răsai ca o icoană
A pururi verginei Marii,
Pe fruntea ta purtând coroană...”
b) Crăiasa din poveşti:
„Ea se uită... Păru-i galben,
Faţa ei lucesc în lună,
Iar în ochii ei albaştri
Toate basmele s-adună”
c) De ce nu-mi vii:
„Căci tu înseninezi mereu
Viaţa sufletului meu,
Mai mândră decât orice stea,
Iubita mea, iubita mea! ”
d) Lasă-ți lumea...
„Ochii tăi sunt plini de milă,
Chip de înger drăgălaş.”
„Dulce dragoste bălaie.”
e) Sonet II
„Iar când te văd zâmbind copilăreşte,
Se stinge-atunci o viaţă de durere,
Privirea-mi arde, sufletul îmi creşte.”
f) Sonet III
„Răsai din umbra vremilor încoace,
Ca să te văd venind - ca-n vis, aşa vii!”
