În operă se simte prezenţa eului liric prin mărci lexico-gramaticale: pronume şi adjective pronominale de pers. I („mi” , „eu ”) şi verbe de persoana I („ascult”, „astept”, „trec”). Ca mod principal de expunere este utilizată descrierea: „cutremură o barcă”, „vântu-n trestii”. Aceasta este folosită pentru crearea cadrului spaţial „lacului albastru” încărcat cu “ flori de nuferi galbeni” şi temporal „sub lumina blândei lune”. În concluzie am demonstrat că poezia „Lacul” scrisă de Mihai Eminescu este o operă lirică.
