Mihaela era o fata simpla cu umilinta si iubire fata de cei dragi.Ii iubea foarte mult pe bunicii ei care,din pacate,locuiau foarte departe...II era tare dor de ei...
Intr-o zi a hotarat sa ii viziteze.
-Mama, mama mergem la bunica?
-Da, dar termina-ti temele. Pe drum povestea cu parintii ei despre cat de mult ii iubea pe bunici si cat de fericita era.Fetita cu obraji imbujorati,cu buze ca petalele de trandafir i ochi inlacrimati care straluceau ca si stelele pe cerul intunecat a ajuns la bunici.I-a imbratisat cu caldura si iubire,au povestit,iar spre seara i-a ajutat la culesul porumbului copt si gustos.A trecut o saptamana iar ea trebuia sa se intoarca.
Mihaela era tare fericita.Simtea dragostea bunicilor ei dragi.Intodeauna va reveni cu nerabdare la ei.
