După câteva momente de tăcere, naratorul îi spuse cocoanii că are un cățel frumușel,dar rău.
Cocoana îi spuse naratorului că cățelul nu e rău , până se învață cu omul .Cocoana își laudă cățelul spunând că este : fidel, cuminte,și deștept e ca un om doar că nu vorbește.
Cocoana de îndreaptă către paner,cu multă dragoste,jucandu-se cu cățelul.
Acesta îl întrebă pe Bubico,dacă vrea sau nu vrea zăhărel.
Naratorul îi spuse cocoanii,să își țină câinele departe de el,că nu știe ce este în stare cățelul.
Dar cocoana,luându-l in brate pe favorit și mângâindu-l cu toată duioșia,spuse către narator că ei sunt băieți cuminți și bine crescuți,și că ei nu sunt mojici că Bismarck.
Naratorul devine mirat la vorbele cocoanii spunandu-i de Bismarck.
După ce îi dă acesta explicații cocoana scoate din săculețul de mână o bucățică de zahăr, întrebând cui îi place zăhărelul.
Sper că te-am ajutat!
