somnul imi cuprinse mintea obosita ... si in momentul melancolic al noptii imaginire incepura sa se proiecteze in fata mea.. Eram cu Bianca ,prietena mea cea mai buna, intr.un loc albastru -cenusiu ... nu era nimic in jur .. doar acest fundal si din intepartare se auzea o muzica usoara ce imi gadila urechile ... Avea o acustica calma .. ca un sunet de harpa .. Am mers dupa acel sunet magic.. pana am gasit o poarta inalta si aurie ,deasupra ei scria un mesaj de intampinare "Patinoarul cerului , Bine a.ti venit!"... Portile s.au deschis.. in acea secunde... doua perechi de patine vorbitoare cu aripi ne.au rugat sa le incaltam ... cu goluri in stomac eu si Bianca am intrat cu usurinta in frumoasele patine fermecate... Ele dansau gratios cu trupul nostru... nici macar nu trebuia sa ne chinuim sa ne pastram echilibrul... ele ne putau din nor in nor ca niste pasari cu aripi lungi ce isi stiau bine obiectivul... muzica harpii suna incontinuare iar cerul desgheta usor argintul ingetat de pe marginile norilor... totul parea desprins dintr.un film de animatie cu ingerasi... era perfect...si nu as fi vrut sa mai plec... dar din pacate m.am trezit... Cand am ajuns la scoala am fost uluita sa aflu ca Bianca avusese acelas vis !
