Este o zi de toamna tarzie.Cerul inourat a inceput sa cearna o ploaie marunta si rece , am deschis umbrela si am inceput sa merg cu pasi repezi spre casa , trecand pe langa niste tufisuri mi s-a parut ca aud un planset de copil , m-am intors iar cand m-am uitat cu atentie am vazut o mogaldeata mica de culoare alb-galbui.M-am grabit sa ridic mogaldeata si am constatat ca este un catel mic , plin de noroi si ud pana la piele .L-am bagat sub haina si am mers cat de repedeam putut acasa .Acolo am constatat ca era un catelus cu un piciorut lovit .M-am grabit sa-l spal si sa-l hranesc cu ce am avut mai bun in casa . Am inceput sa-l mangai , iar el se uita la mine cu ochisorii ca doua margele , plini de lacrimi cu recunostinta .Am hotarat sa-i pun numele tymy . A doua zi am mers cu el la doctor , iar acesta mi-a spus ca are piciorutul rupt si ca este foarte slabit.L-am rugat pe doctor sa-l salveze deoarece imi placea nespus de mult de el .Doctorul i-a pus piciorutul in atele si timp de o luna am mers cu el zi de zi la medic pentru tratament.Acum tymy este vindecat, piciorutul i-a trecut si a devenit un catel foarte zglobiu si neastamparat.M-am atasat tare de tymy si nu plec nicaieri fara sa-l iau cu mine.Nu doarme si nu mananca decat in prezenta mea.Cand plec la scoala, tymy, se urca pe patul de langa fereastra privindu-ma si parca ar vrea sa-mi transmita sa nu stau mult si sa vin repede acasa . Ma gandesc ca tymy a avut noroc ca l-am gasit si ma gandesc cati caini nu au ce manca sunt prinsi de hingheri si dusi la adaposturi neumane.Voi ce aveti inima buna si iubiti animalele faceti ca sa fie cati mai multi de tymy in lumea asta.Nu cred ca este ceva mai credincios si atasat de om cum este un catel.Iubiti-i si ingrijitii cum va iubesc sincer si ei.
