Naratorul spusese despre cățelul cucoanei că este frumos, dar și rău. Cucoana îi transmite naratorului contrariul, spunând că nu este rău, că trebuie să se învețe cu omul pentru a vedea ce cuminte, fidel și deștept este, că devine exact ca omul, doar că nu vorbește.
Cucoana își îndreaptă atenția spre paner, întrebând unde este Bubico, din acesta auzindu-se un "miorlăit sentimental". A doua oară îl strigă cucoana pe Bubico pentru a-i da zahăr, acesta scoțându-și capul din panglicuțe.
" Mamița" îl scoate pe Bubico afară din paner, uitându-se la narator, Bubico începând a mârâi, naratorul începând să se sperie știind că "nenorocitul" ar încerca să-l atace, spunându-i cucoanei să-l țină departe de el, pentru că este nevricos. Cucoana îl lua în brațe pe cățel, mângâindu-l, spunând la persoana a II-a că sunt băieți cuminți și bine crescuți, că nu ar trebui comparat (Bubico) cu câinele lui Bismarck. Naratorul întrebând în mod indirect, care Bismarck, cucoana spunând de acel Bismarck al ofițerului Papadopolinii, după care cucoana întrebă cui îi place zahărelul, adresându-se lui Bubico.
Sper că te-am ajutat :)
