Mohamed sub cortu-i dulcea pace cata : Vise gratioase sufletu-i imbata , Usile,la cortu-i,iata,se smicesc. Si pe cal apare domnul rominesc. Mohamed p-o poarta repede dispare....Printre umbra deasa cauta scapare. Cind pe fruntea noptii zorile se joc , Domnul cu rominii las al luptei loc : Dar sultanul cearca spaima-atit de rara , Cit,la miezul zilei,fuge spre hotara.
