Este Ajunul Crăciunului. Presupun ca toate mamele si bunicile fac pregătiri pentru masa de a doua zi cu cei dragi.
Eu și sora mea Anastasia stam cuminti în pat și îl așteptam pe Moș Crăciun. Miroase ceva bun, dinspre bucătărie.
Mă duc sa văd ce e:
-Cozonacul!! zic eu privind-ul.
-Încă nu te- ai culcat? E trecut de 12 noaptea, treci la culcare ca astfel Mosul nu va mai veni. spune mama.
Mă duc la culcare pentru ca nu vreau sa o supăr pe mama sau pe Mosul. Anastasia dormea de mult cred. Așa era. M-am pus în pat și m-am învelit, dar eu tot cu gândul la acel cozonac pufos și gustos am ramas. Ce as fi vrut sa îl mananc...
Cred ca era trecut de 1 noaptea dar tot nu puteam sa dorm. Anastasia nu mai era în camera, s-a fi dus la baie spun eu în mlgandul meu. Ăsta era ocazia sa plec tip-til în bucătărie.
Deschid ușa ușor, și ce sa vezi? Era Anastasia.
-Ce cauți aici? spunem amândoi în cor.
-Mai încet!! spune sora mea. Uite a rămas o felie de cozonac tăiată, o luam și mergem în camera, acolo o mâncăm, ai înțeles?
-Da surioa......
Nu mai apucasem sa zic nimic fiindcă in bucătărie intrase mama care ne atenționase sa nu mâncăm din cozonac
-Voi ce cautati aici? Spune ea oarecum neuimita.
-Am venit sa bem apa! spun cu vocea tremurata si încercând sa ascund felia de cozonac.
-Amândoi?
-Da.
-Hai bine, duceti-va la culcare imediat amândoi! spune mama cu un zâmbet de parcă știa de ce eram aici amândoi.
Mergem în camera iar acolo împărțim felia frățește și o mâncăm intr-o viteza de... Iar apoi bineînțeles n-am culcat foarte fericit.
Sper ca Îți place!!
