Era o noapte de vară înstelată,priveam marea de pe vas,toate acele nuanțe de albastru pierdute în abisul misterios al mării formau un goblen cu firul constelațiilor de pe cer.
O atmosferă monotonă,chiar pustie. Deodată un reflector fulgerător mi-a străbătut privirea.Furtună.Valurile provocau vasul la un duel de dans,iar cerul implora cu tunete și fulgere.Fenomenul sfâșia pânzele și velele,iar sunetele infernale îmi perforau timpanele ca și cum erau focuri de armă.Nervozitatea și răzbunarea valurilor întunecate mă țineau prizonier,în spatele gratiilor de apă ale mării.Senzația de haos și dorința de eliberare sau de moarte erau inexplicabile.
Nu voi uita niciodată acea noapte tumultoasă ce m-a aventurat în largul mării.
