Puf cel Norocos
Este o zi uscată de iarnă când amintirile aduc cu un clinchet de clopoţel desluşit de mine, de tine, iubitorule de animale, şi nici măcar nu suntem SOFIA I. Deşi sunt doar Daniela I, câinele meu cel drag se ridică la rangul I de Puf, Puf cel Norocos.
Este un câine plin de personalitate, aş putea spune: tradiţie de familie, dar modestia cuvântului mă ţine în frâu. De talie mică, culoare maro, ţinută de campion.
Voi coborî cu descrierea de la cap la coadă.Ochi expresivi: calzi şi reci, privire tandră şi pusă pe atac. Un nas negru ca un dop bine aşezat gata să te lase să-l mângâi sau să te stropească cu puterea strănutului său. Urechile-i sunt vii, drepte c-a unui brav luptător. Dinţii albi şi aprigi. Gât puternic, trup bine legat, picioare scurte cu lăbuţe albe ca adevărate încălţări de omăt, coada covrig terminată cu un puf, puf alb.
Seamănă cu un lup autentic, dar domesticit de mine, Daniela. Seamănă cu un liliac, răutatea vecinului. Seamănă exact cu un ... prieten fidel, statornic, ataşat, constant, devotat, credincios care se aruncă în dreaptă luptă, chiar dacă nu se priveşte niciodată în oglindă.
