Răspuns :
Acuarelă
Zi zămislită din belşugul anului ce-i gata să urce pe-a timpului aripă pentru odihnă.
Zi de aducere-aminte ce- aşază tablou de toamnă şi de primăvară …vară, iarnă , iarnă iară.
Şi anul îmbrăcat în greu palton oferă ţării omâtul proaspăt peste o toamnă năzuroasă. De sub omătul puhav se-ntrevede colorata pelerină a toamnei ce-şi jelea înaripatele duse spre ţări mai calde, calde şi goliciunea pomilor ce-au dat prinos de fructe, poame şi frunze colorate.
Acuma ţara noastră-i dalbă şi-mpăcată ca şi în toamna ce-a trecut … şi tot pământul patriei şopteşte şoaptă caldă de colind în clopoţel ce ură din străbuni: belşug!
Şi sunetu-i purtat de ape repezi ce-aduc comori din munte spre-o apă mare, mare ce-i şi ea în vărsare.
Şi stelele în licăr dănţuiesc o horă-n cloşcă cu a lor pui şi Carul Mic şi Mare stau la al lor loc din iarnă.
Belşugul anului ce stă în pas de veşnicie ne lasă tuturora putinţa de-a ne juca cu acuarelele-n anotimpuri …
De la-nvierea primăverii, cu cer senin şi nori uşori, cu ape limpezi şi moară veche la bogăţia de rod şi de culori a unei toamne ce-a trecut ca ieri.
Cuviincios e anul ce-i gata de plecare, nerăbdător e cel ce sta să vie. De ce va fi ,, pastel” sau ,, acuarelă” sub mâna Ziditorului rămâne zămislirea, dar şi a fiecăruia din noi.
