Copiii stau ingenunchiati, fiecare in patul lui alb, imprejmuit de zabrele. Cu fata catre rasarit, ei sunt imbracati de noapte, in camasi taranesti, cusute cu arnici rosu la fata si albastru la baiat si legate, la gat, cu snur asortat. PIeptul atletic al lui Barutu (patru ani) nu-l incape bine camasa, spintecata pana la vale. Maicuta corecteaza tinuta: acopera golul.
Maicuta: Se vede si nu sade frumos.
Barutu: Se vede bunicul?
Maicuta: Vede Dumnezeu buricul!
Mitu (cinci ani, fluida si lungaa) : Nu ti-am spus?
Barutu si-a deschis niste ochi imensi, resemnati; ba i-a spus!Genele lui negre, dese, incovoiate, au o lucire de metal.)
