Erau odata un mosneag si-o babă,si mosneagul avea o fata ,si baba iar o fata .Fata babei era sluta,lenesa,tafnoasa si era rea la inima .Dar pentru ca era fata mamei,se alinta cum s-alinta cioara-n lant,lasand tot greul pe
fata mosneagului insa era frumoasa ,harnica,ascultatoare si buna la inima.Dumnezeu o inpodobise cu toate darurile cele bune si frumoase.Dar aceasta fata buna era horopsita si de sora cea de scoarta,si de mama cea vidrega,noroc de la Dumnezeu ca era o fata robace si rabdatoare.
