1. Predicatul: partea principală de propoziţie care arată ce face subiectul.
2. Predicatul răspunde la întrebarea:
p₁: ce face? = predicat verbal;
p₂: cum este sau ce se spune despre subiect? = predicat nominal
3. Predicatul verbal se exprimă:
p.v₁: vb. predicativ Xenia citeşte cursiv, conştient şi expresiv.
p.v₂: loc. vb Emanuel a pus la cale o glumă.
p.v₃: interjecţie predicativă Iată Crai Nou!
p.v.₄: adv. Fireşte ¹Ică aştept ninsoarea.²I
p.v₅: loc. adv. De bună seamă ¹Ică va veni Moş Crăciun!²I
4. Predicatul nominal este format din:
a) ,, verb copulativ"
b) ,, nume predicativ"
Verbele copulative sunt: a fi, a deveni( a ajunge, a se face, a ieşi), a părea, a însemna, a râmâne, a se numi (a se chema), a se simţi, a se naşte.
Numele predicativ poate fi: - simplu; ex. este vrednic
- compus. ex. e vrednic, vesel şi mărinimos.
Numele predicativ este exprimat prin:
n.p.₁ - substantiv comun/ propriu la cazurile N, Ac, G, D.;
n.p.₂ - adj. propriu-zis la orice gr. de comparaţie;
n.p.₃ - pronume - din cele zece tipuri, la cazurile N, Ac, G, D.;
n.p.₄ - nr. cu val. substantivală, caz N, Ac, G, D;
n.p.₅ - vb. la mod nepredicativ-infinitiv, supin, participiu, gerunziu;
n.p.₆ - adv./ loc. adv.;
n.p.₇ - interjecţie.
